Andreea Raicu, în imperiul modei de lux

După pictorialul realizat la Paris, în casa celebrului creator Louis Vuitton, Andreea se pregăteşte să-şi promoveze linia de tricouri on-line.

După ce a prezentat, în urmă cu ceva ani, în cadrul concursului „International Elite Model Look” de la Seul, pentru creatoarea Veronique Leroy, Andreea Raicu a bifat, la sfârşitul anului trecut, în premieră în ţara noastră, o şedinţă foto în reşedinţa privată Louis Vuitton.

Andreea a acceptat gândindu-se că „nu oricine are şansa să meargă să facă o filmare în casa lui Louis Vuitton”, după cum precizează într-un interviu acordat Evz. „Iniţial am fost tentată să refuz, din cauza oboselii. Încă filmam pentru serialul Efect 30  şi terminam la 4 dimineaţa. La 6.00 aveam avion. Apoi m-am gândit că, de fapt, e un proiect care chiar merită. Mi-am zis că mă pot odihni şi altă dată”, spune Andreea.

EVZ: Imperiul Louis Vuitton?
Andreea Raicu: Casa în care a trăit şi a creat Louis Vuitton este un muzeu privat. Li se permite accesul doar acelora care fac şedinţe foto pentru Louis Vuitton şi, oricum, ca să obţii acest permis trebuie să faci foarte multe cereri, să capeţi foarte multe aprobări. Casa este mare, primitoare şi cu multe elemente interesante, printre care şi vitraliile spectaculoase.

Deşi mie îmi place stilul modern şi mă simt foarte bine într-o casă făcută în stil minimalist, m-am simţit foarte bine în casa aceea, care este, de fapt, mult diferită de ceea ce îmi place mie. Deşi are multe ateliere, ca să acopere toată producţia, unul dintre atelierele importante este chiar lângă casă. În acel atelier se fac în special cuferele de călătorie, genţile de podium, şi comenzile speciale, care înseamnă produsele în serie limitată. Ziua în care s-a făcut şedinţa foto a fost minunată. Deşi a fost destul de lungă şi destul de obositoare pentru toată lumea.

Am fost foarte bine primiţi, cu şampanie, am mâncat la masa la care mânca, probabil, şi Louis Vuitton şi apoi ne-au arătat casa şi am început şedinţa foto care a durat până spre seară.

Apropo de marii creatori, cât de mult copiază creatorii din România ?
În străinătate, prezentările de modă sunt întotdeauna cu un sezon înainte. Adică, acum e vară şi noi vedem hainele care se vor purta în iarna următoare. La noi lucrurile nu stau aşa.

Doar Irina Schrotter, Răzvan Ciobanu şi, dacă nu mă înşel, Stephan Pelger urmează ceea ce se întâmplă în străinătate. Cu restul creatorilor nu ştiu ce se întâmplă. Într-adevăr, sunt mulţi cei care copiază. Vezi variaţiuni pe aceeaşi temă, sau exact acelaşi model, dar pe altă culoare. Moda ar trebui să fie un business. Business înseamnă să faci bani şi să produci un imperiu, un nume.  Din păcate, sunt creatori care fac prezentări doar de dragul de a avea un eveniment monden sau de a mai cunoaşte oameni. Dar nu toţi au talent. În afară de Doina Levintza ,Irina Schrotter şi Răzvan Ciobanu. Pentru ceilalţi moda nu este un business, ci este un hobby. Ai putea să-mi spui acum că Chanel sau Dior au mulţi ani în spate. Dar au trecut 20 de ani de la Revoluţie. Sunt atâţia ani, se putea face ceva, nu nepărat un imperiu dar măcar un business. Pentru că oamenii au început să fie devoratori de modă.

Din păcate, sunt creatori care fac prezentări doar de dragul de a avea un eveniment monden sau de a mai cunoaşte oameni. Irina Schrotter vinde foarte mult în străinătate, la târguri. Vin cumpărători din toate colţurile lumii şi fac comenzi pentru sezonul respectiv. Asta mi se pare un business, nu să faci nişte hăinuţe doar ca să ne mai vadă lumea. Un business îl gândeşti, faci o strategie şi îl continui. Să faci doar nişte prezentări de modă nu e un business. Să apari la televizor sau pe podium nu e un business. Eu merg la televizor numai când am ceva de spus.

Când îţi place să se vorbească despre tine?
Când am lansat o colecţie sau când am lansat un dvd sau când am facut ceva. Nu voi aparea la televizor pentru a vorbi de genţile pe care mi le cumpăr sau de casele pe care mi le fac sau de viaţa mea personală. Cu cât le deschizi oamenilor mai mult uşa, cu atât ei intră cu mai mult tupeu. Macar viaţa personală să o am pentru mine. Nu că aş avea ceva de ascuns. Chiar sunt conştientă că datorita publicului noi, persoanele publice, existăm.

Am aparut pe aceeasi pagina cu Eva Kent, Simona Senzual, sau Daniela Crudu, la categoria vedete. Nu am nimic cu modul în care s-au lansat ele. Numai că prefer să nu apar deloc într-o pagină decât să apar lângă persoane care nu au aceleaşi idei, dorinţe ca şi mine. Nu-mi trebuie.
Creatori preferaţi?
Nu pot să spun că am un creator preferat. Îmi plac creaţiile mai multor designeri. În plus eu nu sunt adepta îmbrăcatului din cap până în picioare cu Chanel, spre exemplu. Ceea ce mi se pare interesant este că, spre exemplu, aproape orice om cu bani s-ar putea îmbrăca cu gust. Pe de altă parte, nu cred că gustul este o chestiune de bani şi am un argument foarte puternic pentru asta. Când eram în şcoala generală aveam o colegă care nu avea o situaţie financiară foarte bună. Şi îmi amintesc că, după Revoluţie, când n-a mai trebuit să purtăm uniformă, colega mea era îmbrăcată impecabil, extrem de frumos şi dădea senzaţia că mereu are ceva diferit. Cred că avea două bluze, două fuste şi două perechi de pantaloni. Însă, de fiecare dată le asorta altfel sau îşi punea o broşă găsită la mama ei, sau o eşarfa, o fundă. Şi mereu era extrem de cochetă.

Ştiu foarte multe persoane cu extrem de mulţi bani care nu excelează la capitolul bun gust sau ţinută vestimentară cochetă. În garderoba mea poţi să găseşti haine ale unor creatori celebri, dar şi haine de la H&M, alte brand-uri care nu sunt în linia marilor creatori. Eu cred că să ştii să te îmbraci presupune să ştii să combini lucrurile mai puţin simple cu lucruri simple. Altfel e foarte simplu. Dacă ai bani, te duci la magazin, spre exemplu la Dior sau Chanel sau Prada, şi ceri hainele cu care e îmbrăcat manechinul din vitrina magazinului respectiv. Şi n-ai pus nicio idée de-a ta. Cred că bunul gust şi priceperea de a te îmbrăca frumos constau în inventivitatea şi creativitatea fiecăruia de a combina lucruri scumpe şi lucruri ieftine.

De unde îţi cumperi haine?
În garderoba mea găşeşti şi haine ale marilor creatori dar şi haine ale creatorilor români. Am, spre exemplu, foarte multe haine din colecţiile lui Răzvan Ciobanu, Irina Schrotter, din colecţia mea cu Irina Schrotter. Ideea este că acum nu mai am răbdare să mai umblu prin magazine, probabil şi din cauza faptului că şase ani am fost redactorul unei reviste de modă  şi atunci mergeam foarte mult prin magazine, pentru că trebuia să fac shopping pentru revistă. Ajunsesem să ştiu absolut toate hainele din toate magazinele din Bucureşti. Ajunsesem chiar să recunosc hainele de pe oamenii de pe stradă, le ştiam preţul, marca, mărimea, sezonul. Încerc să cumpăr haine atunci când se schimbă sezonul şi, mai ales, să fac şi smart shopping.

Nu mi se pare ok să te apuci să îţi schimbi mereu garderoba, mai ales acum, când a venit criza peste noi. Dar, în general, cu criză sau fără criză, este ideal să faci smart shopping, pentru că economiseşti timp, bani şi energie. Trebuie să cumperi elementele cheie din sezonul respectiv şi să le combini cu lucrurile pe care le ai. Rochiile care sunt la mine în şifonier pot fi purtate şi peste două sau trei sezoane. Mi se pare o nebunie să îţi baţi joc de bani şi de haine. Cele mai multe haine pe care le am sunt făcute de Irina Schrotter sau sunt din colecţia mea cu Irina. Este normal să le port, pentru că în felul acesta le şi promovez.

Nu sunt adepta cumpărăturilor doar de dragul de a cumpăra şi cred că cel mai important este să adaptezi tendinţele fiecărui sezon. Pe de altă parte, nu trebuie să te adaptezi tendinţelor doar pentru că sunt tendinţe. Sunt foarte multe lucruri care nu ni se potrivesc. Şi trebuie să adaptezi tendinţele personalităţii tale, altfel rişti să devii penibil. Cred că gustul nu se dobândeşte. Cred că te naşti cu el şi depinde de tine, de-a lungul vieţii dacă vrei să îl cultivi sau nu.

Cât de bine se îmbracă românii?
Încep să se îmbrace mai bine. Şi, ceea ce mă bucură foarte mult, văd că încep să folosească nuanţe, culori. Înainte te uitai pe stradă şi vedeai oameni îmbrăcaţi mai mult în gri şi negru. Cumva se gândeau că este ceva superficial să dai atenţie aspectului exterior, ceea ce este o mare greşeală, pentru că, până la urmă, primul impact este foarte important. Şi, aşa cum ai grija de corpul tău, de sufletul tău, trebuie să ai grijă şi de aspectul exterior. Asta nu înseamnă că trebuie să devină o preocupare constantă, sau singura preocupare.
Şi multă lume îmi zice că merg la sală şi am grijă de mine, de corpul meu şi de aspectul meu numai din cauza profesiei mele. Nu este adevărat. Este vorba de respectul faţă de mine. Şi când merg în vacanţă, unde nu mă vede nimeni, la fel, am grijă ce mănâc şi ce haine port. Poate asta are legătură şi cu lucrurile pe care le vezi în casă.

La mine în familie şi bunica, şi mama, şi mătuşile mele au fost şi sunt nişte femei extrem de cochete. Mi-au cultivat chestia asta. Şi nu cred că atunci când mi-au cultivat chestia asta s-au gândit că preocuparea mea constantă va fi gustul pentru haine. Mi-au dat şi din asta, mi-au dat şi din cărţi. Tot timpul am avut câte ceva din fiecare lucru şi am fost educată să ştiu cât mai multe lucruri. Cred că este foarte important să ai un echilibru. Şi acest echilibru vine din educaţia pe care o ai acasă, din mediu în care trăieşti.

Ce le recomanzi tinerelor fete?
Niciodată nu mi-a plăcut să ies în evidenţă prin stilul vestimentar extravagant. În garderoba mea găseşti şi haine ale marilor creatori dar şi haine ale creatorilor români. Cât despre recomandări, să renunţe la falsitate şi să adopte naturalul. Să nu poarte machiaje stridente ziua, să nu îşi  dea cu două sticle de parfum, să  nu poarte 30 de culori în acelaşi timp şi, mai ales, să nu amestece tendinţele. Am trecut prin cateva licee si am ramas foarte dezamagită de fetele de acolo. Mi se pare lipsă de respect faptul că vorbeşti la telefonul mobil în ore, sau te afişezi într-o fustă extreme de scurtă, cu un machiaj strident sau cu un decolteu adânc.

E foarte important codul. Nu poţi îmbrăca la o cină elegantă o pereche de pantaloni scurţi şi nu te poţi machia la şcoală ca la discotecă. Exista nişte reguli scrise. Astea se citesc, se învăţa acasă.

Înainte de revoluţie existau atâtea diferenţe în modă, atâtea tendinţe, discuţii?
Îmi amintesc doar ce era în familia mea şi la mama la serviciu. Când mergeam la mama la serviciu, ea fiind însoţitoare de bord, eram absolut fascinată de tocurile foarte înalte pe care le aveau doamnele de acolo. Având acces la lucrurile din străinătate, evident că garderoba mamei mele nu era foarte diferită de ceea ce am eu astăzi, la modul că îşi putea cumpăra lucruri frumoase care nu erau accesibile oricui. În cantităţi mai mici faţă de ceea ce am eu, astăzi, pentru că şi posibilităţile financiare erau mai mici, dar îmi aduc aminte că avea o colecţie impresionantă de pantofi şi că la un moment dat am început să îi port. La fel şi genţi. Chiar acum i-am găsit acasă o geantă din piele de şarpe, pe care i-am luat-o şi pe care o port acum pentru că este în tendinţe.

PROIECTE

Un proiect de suflet

S-au terminat filmările pentru „Efect 30”. Ce faci zilele acestea?
Am făcut, cu Irina Schrotter, o colecţie de rochii de seară şi, în fiecare lună, reînnoim colecţia cu lucruri pe care eu le-aş introduce în garderoba mea. În plus, linia se înnoieşte, la fiecare sezon, iar produsele care se vând foarte bine se reproduc şi se pun iar în magazine. Voi continua şi proiectul cu confecţionarea de tricouri.

Acesta va fi un proiect pe net, se va vinde on-line, acum se lucrează la el. E un proiect de suflet. Nu am cum să renunţ, pentru că l-am lansat într-un moment foarte greu din viaţa mea, atunci când am pierdut-o pe bunica mea. Şi cumva, acest proiect îi este dedicat, pentru că ea m-a crescut şi am iubit-o enorm, şi de la ea am învăţat foarte multe lucruri. M-am mai implicat, de curând, într-un nou proiect. Sunt prima imagine Avon în România. Oferta a venit odată cu lansarea pe piaţă a unui nou parfum, Ethernal Magic.

Preluat de pe EVZ